Uitandu-ma la ce am scris mai sus, imi dau seama ca a trecut aproape un an. A year in the making, la capatul caruia arata asa.
Auspiciile nu au fost tocmai favorabile – am inceput anul asta cu o saptamana intreaga petrecuta in compania a doua dintre biele, alternand intre polizare si polish, cu ochii pe cantar, cautand sa scap de cateva grame excedentare. Am avut ghinionul ca din setul de 4 cumparate de pe ebay, 2 sa aiba o data a fabricatiei diferita fata de celelalte 2. Adica unele erau fabricate intr-o saptamana din octombrie 2020 (sau 2019, e mai putin relevant) si celelalte intr-o saptamana din noiembrie acelasi an. Iar diferenta de greutate dintre ele era de 10 grame – in conditiile in care mai toti producatorii de biele pentru Subaru fac mare tam-tam ca seturile lor sunt echilibrate la gram. Asa fiind si ale mele, doar ca in grupuri de cate doua. Asa ca n-am avut incotro si am pus dremelul pe ele, rezultatul fiind asta, iar diferenta reducandu-se la 4 grame. Atat s-a putut.
Dupa ce am asamblat short block-ul partea mecanica a fost smooth sailing.
Singurele chestii cu care am deviat de la stock au fost the poor man’s oil pick-up upgrade (un proiect personal a carui viabilitate ramane sa fie testata), un oil baffle tray de la niste baieti din Ukraina (o copie nerusinata dar bine executata dupa Killer B), plus o alta copie la indigo dupa ghidul de curea de distributie de la Tomei.
Si tampoane de motor de grupa N, ca tot nu era suficient de rigida sandramaua.
Evacuarea e preluata cu arme si bagaje de pe un VAB japonez (2017, pare-mi-se), cu singura diferenta ca am dat jos scuturile termice, am infasurat tevile in banda termoizolatoare si am petrecut vreo doua zile chinuindu-ma sa pun tablele inapoi – ele refuzand cu obstinatie sa se mai aseze pe coordonatele initiale si rupand suruburile cu care incercam sa le prind. In cele din urma au fost convinse. Uppipe-ul se termina intr-un VF 49 (echivalentul twin scroll al VF-ului 48 care populeaza toate STI-urile non-JDM din 2008 incoace) care a trecut printr-o reconditionare la Brasov (si aici trebuie sa-i adresez multumiri lui Cristi Baciu pentru matchmaking, eu epuizand toate resursele proprii in materie).
La partea de sus a fost cea mai mare bataie de cap. Problema se vede cu ochiul liber din schitele de mai jos (produsul a doua week-end-uri de utilizare intensa a multimetrului si PowerPoint-ului). La Spec B instalatia electrica de pe motor concentreaza toti senzorii in 2 mufe, la VAB STI (caci si admisia tot de pe generatia asta provine, tot din tara soarelui rasare) intr-o singura mufa. Initial cochetam cu ideea de a repinui instalatia de STI pe coordonatele de Spec B dar Sami mi-a retezat avantul asa ca in ziua binecuvantata in care a avut timp sa abordeze lucrarea a facut exact pe dos: a prelungit circuitele la instalatia de Spec B astfel incat mufele sa ajunga la senzori.
N-au fost prea multe asemenea diferente de rezolvat – MAP, temperatura racire, purge control valve solenoid si cam atat – ceea ce ma face vag optimist ca atunci cand motorul ajunge pe masina si pun contactul n-o sa se aprinda pomul de Craciun in bord.
In linii mari, cam asta am facut in ultimul an. Se intrevede ultima turnanta. Dar inainte de asta trebuie sa rezolv o data pentru totdeauna persistenta problema a rulmentilor spate.
787 Replies
119883 Views